Infecțiile cu transmitere sexuală reprezintă un spectru larg de afecţiuni care pot fi provocate de contactul sexual neprotejat, dar şi preluate prin sânge sau de la mamă la făt.

Bolile de acest tip sunt cauzate de diverse bacterii, paraziți, ciuperci și virusuri. Aproximativ jumătate dintre cazurile noi apar la persoane cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 de ani. Unele infecții se pot răspândi în alte părți ale corpului, uneori cu consecințe grave. Majoritatea bolilor cu transmitere sexuală pot fi tratate eficient cu medicamente. Folosirea prezervativului poate ajuta la prevenirea acestor infecții. Există peste 20 de tipuri de infecţii cu transmitere sexuală, cele mai frecvente fiind: infecţia cu chlamydia, herpesul genital, gonoreea, infecţia HIV/SIDA, infecţia cu virusul hepatitis B sau C, infecţia cu HPV (human papilloma virus), sifilisul, tricomoniaza.

„Factorii de risc pentru o infecție cu transmitere sexuală sunt: contact sexual cu parteneri multipli, contact sexual neprotejat (vaginal, oral, anal) sau protejat cu prezervativ care nu este folosit corect, raport sexual forțat sau activitate sexuală forțată, transfuzii de sânge infectat, educaţia sexuală precară mai ales în rȃndul adolescenţilor şi tinerilor, folosirea în comun a acelor de seringă infectate, manichiura, pedichiura, tatuajele cu instrumente infectate care pot tăia sau străpunge pielea, consumul de droguri injectabile”, a spus asist.univ. dr. Ovidiu Roșca, medic specialist boli infecțioase.

Simptomele unei boli cu transmitere sexuală diferă în funcție de tipul infecției și se pot manifesta după un timp îndelungat de la momentul infectării sau pot lipsi cu desăvârșire.

„Simptomele comune ale bolilor cu transmitere sexuală: durere sau usturime la urinare, durere sau disconfort pe durata actului sexual, disconfort şi/sau mȃncărimi în zona genitală, scurgeri sau secreţii anormale, iritaţii, răni, umflături, pustule sau vezicule la nivelul organelor genitale, feselor, interiorul coapselor, iritaţii, răni, umflături, pustule sau vezicule în zona cavităţii bucale, gȃtului, dureri la nivelul abdomenului inferior”, a mai spus medicul.

Prevenţia reprezintă cea mai importantă masură de gestionare pentru infecţiile cu transmitere sexuală. Cele mai eficiente măsuri profilactice sunt: utilizarea corectă a prezervativelor la orice contact intim oral, vaginal, anal, limitarea numărului de parteneri sexuali sau abstinenţa şi vaccinarea împotriva infecţiei cu virusul hepatitei B, respectiv HPV.

Tratamentul bolilor cu transmitere sexuală

Infecţiile cu transmitere sexuală beneficiază de tratament specific agentului patogen care le induce apariţia şi este indicat atât persoanei infectate, cȃt şi partenerului.

„Tratamentul presupune una dintre următoarele direcţii terapeutice: administrarea de antibiotic (frecvent în doză unică) în caz de infecţii bacteriene sau parazitare: gonoree, sifilis, chlamydia şi tricomoniază; administrarea de antivirale (în infecţii cu HPV, HIV, virus hepatitic B sau C); administrarea de antifungice (candidoze genitale). În prezent, incidența bolilor cu transmitere sexuală se menține ridicată, în ciuda progreselor realizate de medicina modernă în diagnosticarea, tratarea și vindecarea majorității acestor boli”, a explicat medicul Ovidiu Roșca.